1Așà au arătat mie Domnul Domnul, și iată un vas de păsărar.
2Și au zis Domnul: ce vezi tu Amos? Și am zis: un vas de păsărar, și au zis Domnul către mine: venit-a sfârșitul asupra poporului meu Israil, și mai mult nu voiu adaoge a trece printr’însul.
3Și se vor văità podurile Bisericii în ziua aceea, zice Domnul, mult este cel căzut în tot locul, voiu aduce tăcerea.
4Auziți acestea cei ce zdrobiți în dimineață pre cel sărac și asupriți pre cei mișei de pre pământ.
5Zicând: când va trece luna și vom vinde? Și sâmbetele, și vom deschide vistieria? Ca să facem măsură mică, și să mărim cumpăna, și să facem cumpănă nedreaptă.
6Ca să agonisim cu argint pre cei săraci și pre cel lipsit pentru încălțăminte și din toată vânzarea ne vom neguțătorì?
7Jură-se Domnul asupra semeției lui Iacov, de se vor uità întru biruință toate lucrurile voastre.
8Și pentru acestea, au nu se va turburà pământul? Și va plânge tot cel ce lăcuește într’însul? Și se va suì ca un rîu pierirea, și se va pogorî ca rîul Eghipetului?
9Și va fì în ziua aceea zice Domnul Dumnezeu: soarele va apune în amiazăzi, și lumina se va întunecà ziua pre pământ.
10Și voiu întoarce sărbătorile voastre întru plângere, și toate cântările întru tânguire și voiu pune preste tot mijlocul sac, și preste tot capul pleșuvire. Și’l voiu pune pre el ca plânsul celui iubit, și pre cei cu el ca ziua durerei.
11Iată vin zile, zice Domnul, și voiu trimite foamete pre pământ, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foamete de a auzì cuvântul Domnului.
12Și se vor clătì apele dela mare până la mare, și dela miazănoapte până la răsărit vor alergà împrejur cercând cuvântul Domnului, și nu’l vor aflà.
13În ziua aceea vor pierì fecioarele cele frumoase și tinerii de sete.
14Cei ce se jură pre curățirea Samariei și cei ce zic: viu este Dumnezeul tău Dan, și viu este Dumnezeul tău Versavee, vor cădeà, și nu se vor sculà mai mult.