1Iar Savlu, încă suflând cu îngroziri și cu ucideri împrotiva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu,
2Și a cerut dela el cărți în Damasc la Sinagoguri ca, de ar aflà pre vre unii cari să fie din calea aceasta, și bărbați și muieri, legați să’i aducă în Ierusalim.
3Și mergând, a fost când s’a apropiat el de Damasc, fără de veste a strălucit preste el lumină din cer.
4Și căzând pre pământ, a auzit glas zicând lui: Savle, Savle, ce mă gonești?
5Și el a zis: cine ești, Doamne? Iar Domnul au zis lui: eu sunt Iisus pre care tu gonești; cu greu îți este ție a lovì cu piciorul împrotiva boldurilor.
6Și tremurând și spăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voești să fac? Și Domnul au zis către el: scoală-te și intră în cetate, și se va spune ție ce trebue tu să faci.
7Iar bărbații, cari mergeau pre cale cu el, stau încremeniți, auzind glasul, și pre nimeni văzând.
8Și s’a sculat Savlu dela pământ; și deschizându’și ochii săi, pre nimeni nu vedeà; și ducându’l de mâini, l-au băgat în Damasc.
9Și a fost trei zile nevăzând, și nici a mâncat, nici a băut.
10Și erà un ucenic în Damasc, anume Anania; și au zis către el Domnul în vedenie: Anania. Iar el a zis: Iată eu, Doamne.
11Iar Domnul au zis către el: Sculându-te, mergi pre ulița ce se chiamă Dreaptă, și caută în casa lui Iuda pre Savlu anume, Tarsenean; că iată, se roagă,
12Și a văzut în vedenie pre un bărbat anume Anania intrând, și puindu’și pre el mâna, ca iarăș să vază.
13Și a răspuns Anania: Doamne, auzit-am dela mulți pentru bărbatul acesta, câte rele a făcut sfinților tăi în Ierusalim;
14Încă și aici are putere dela Arhierei să lege pre toți cari chiamă numele tău.
15Și au zis către el Domnul: mergi; că vas ales îmi este mie acesta, ca să poarte numele meu înaintea neamurilor și a împăraților și a fiilor lui Israil;
16Că eu voiu arătà lui câte i se cade să pătimească el pentru numele meu.
17Și a mers Anania, și a intrat în casă; și puindu’și pre el mâinile a zis: Savle frate, Domnul Iisus, care s’au arătat ție pre calea care veniai, m’au trimes ca să vezi și să te umpli de Duh Sfânt.
18Și îndată a căzut de pre ochii lui ca niște solzi; și a văzut îndată, și sculându-se, s’a botezat.
19Și luând mâncare, s’a întărit. Și a fost Savlu cu ucenicii cari erau în Damasc câtevà zile.
20Și îndată în sinagoguri a propoveduit pre Hristos, că acesta este Fiul lui Dumnezeu.
21Și se mirau toți cei ce’l auziau, și ziceau: au, nu este acesta cel ce a prădat în Ierusalim pre cei ce chemau numele acesta, și aici pentru aceea a venit, ca legați pre ei să’i ducă la Arhierei?
22Iar Savlu mai vârtos se întărià, și turburà pre Iudeii cei ce locuiau în Damasc, dovedind că acesta este Hristos.
23Și dacă s’au împlinit zile multe, s’au sfătuit Iudeii să’l omoare pre dânsul;
24Și s’a făcut lui Savlu cunoscut vicleșugul lor. Și păziau porțile ziua și noaptea ca să’l omoare pre el.
25Și luându’l pre dânsul ucenicii noaptea, l-au slobozit preste zid lăsându’l într’o coșniță.
26Și mergând Savlu în Ierusalim, se îspitià să se lipească de ucenici; și toți se temeau de el, necrezând că este ucenic.
27Iar Varnava luându’l pre el, l-a adus la apostoli, și le-a spus lor în ce chip pre cale a văzut pre Domnul, și cum că i-au grăit lui, și în ce chip în Damasc cu îndrăzneală a grăit întru numele lui Iisus.
28Și erà cu ei intrând și ieșind în Ierusalim;
29Și cu îndrăzneală vorbind întru numele Domnului Iisus; și grăià și se întrebà cu Elinii; iar ei căutau să’l omoare pre el.
30Și dacă au înțeles aceasta frații, l-au dus pre el în Chesariea, și l-au trimes în Tars.
31Iar bisericile prin toată Iudeea și Galileea și Samaria, aveau pace, zidindu-se și umblând întru frica Domnului, și întru mângâierea Duhului Sfânt se înmulțiau.
32Și a fost, Petru trecând pre la toți, a venit și la sfinții ce locuiau în Lida.
33Și a aflat acolo pre un om oarecare anume Enea, de opt ani zăcând în pat, care erà slăbănog.
34Și a zis Petru lui: Enea, vindecă-te Iisus Hristos; scoală-te, și’ți așterne ție. Și îndată s’a sculat.
35Și l-au văzul pre el toți cei ce locuiau în Lida și în Sarona cari s’au și întors la Domnul.
36Iar în Iopi erà o uceniță anume Tavita, care tâlcuindu-se se zice Căprioară; aceasta erà plină de fapte bune și de milostenii ce făceà.
37Și a fost în zilele acelea bolnăvindu-se ea, a murit; și scăldându-o, o au pus în foișor.
38Și aproape fiind Lida de Iopi, ucenicii auzind că Petru este într’însa, au trimes pre doi bărbați la dânsul, rugându’l să nu pregete a venì până la ei.
39Și sculându-se Petru, a mers cu dânșii. Pre care dacă a venit l-au dus în foișor; și au stătut înaintea lui toate văduvele plângând, și arătând hainele și îmbrăcămintele câte făceà, fiind cu dânsele Căprioara.
40Și scoțând Petru pre toți afară, îngenunchind, s’a rugat; și întorcându-se către trup a zis: Tavita, scoală. Iar ea și a deschis ochii săi; și văzând pre Petru, a șezut.
41Și dându’i mâna, o a ridicat pre ea, și chemând pre sfinți și pre văduve, o a dat pre ea vie.
42Și s’a auzit aceasta prin toată Iopi; și mulți au crezut în Domnul.
43Și a fost de a rămas el zile destule în Iopi la un Simon oarecare curelar.