1Și dacă au scăpat, atunci au cunoscut că se chiamă ostrovul Melit.
2Iar varvarii au făcut nu puțină milă cu noi; că făcând foc, ne-au primit pre noi pre toți, pentru ploaia și frigul ce erà.
3Și strângând Pavel găteje multe și puindu-le în foc, ieșind o viperă din căldură, s’a apucat de mâna lui.
4Și dacă au văzut varvarii spânzurând vipera de mâna lui, ziceà unul către altul: cu adevărat ucigaș este omul acesta, care mântuindu-se din mare, judecata lui Dumnezeu nu l-a lăsat să trăiască.
5Deci el scuturând vipera în foc, nici un rău n’a pătimit.
6Iar ei așteptau să se umfle el, sau să cază de pripă mort; și așteptând ei mult, și văzând că nu se făcuse nici un rău întru el, întorcându-se, îi ziceau că este Dumnezeu.
7Și împrejurul locului aceluia erau satele mai marelui ostrovului, anume Poplie; care primindu-ne pre noi, trei zile cu omenie ne-au ospătat.
8Și s’a întâmplat de zăceà tatăl lui Poplie, fiind cuprins de friguri și de urdinare cu sânge, către care intrând Pavel, și rugându-se, puindu’și mâinile pre el, l-a vindecat.
9Și aceasta făcându-se, și alții cari aveau boale în ostrovul acela veneau și se vindecau;
10Cari și cu multă cinste ne-au cinstit pre noi; și când am purces noi, ne-au pus cele ce erau de trebuință.
11Și după trei luni ne-am pornit cu o corabie Alexandrinească, ce iernase în ostrov, care erà cu semnul Dioscurilor.
12Și sosind în Siracusa, ne-am zăbovit acolo trei zile.
13Și de acolo încunjurând, am venit în Righia; și preste o zi suflând austrul, a doua zi am venit în Potioli;
14Unde aflând frați, ne-au rugat de ne-am zăbovit la ei șapte zile, și așà am venit în Roma.
15Și de acolo frații auzind cele pentru noi, au ieșit întru întâmpinarea noastră până la forul lui Apie și la Tritaverne; pre cari văzându’i Pavel, și mulțumind lui Dumnezeu, a luat îndrăsneală.
16Iar dacă am venit în Roma, sutașul a dat pre cei legați voivodului oastei; iar lui Pavel i s’a dat voie să petreacă deosebi cu ostașul cel ce îl păzeà pre el.
17Și a fost, după trei zile, a chemat Pavel pre cei mai mari ai Iudeilor, și adunându-se ei, a zis către dânșii: bărbați frați, eu nimic împrotiva norodului făcând, sau obiceiurilor părintești, legat fiind în Ierusalim m’am dat în mâinile Romanilor.
18Cari judecându-mă, voiau să mă slobozească, pentrucă nici o vină de moarte erà întru mine.
19Iar grăindu’mi Iudeii împrotivă, am fost silit a chemà pre Chesarul; nu că aș aveà întru cevà a pârî pre neamul meu.
20Deci pentru această pricină v’am chemat pre voi, să vă văz și să vorbesc cu voi, că pentru nădejdea lui Israil cu acest lanț sunt legat.
21Iar ei către dânsul au zis: noi nici cărți pentru tine am luat din Iudeea, nici viind cinevà din frați ne-au spus, sau au grăit cevà rău pentru tine.
22Ci ne rugăm să auzim dela tine socotelile ce ai; că de eresul acesta știm noi că pretutindenea împrotivă i se zice.
23Și rânduindu’i lui zi, au venit la dânsul la gazdă mai mulți; cărora mărturisind le spuneà de împărăția lui Dumnezeu, dovedindu-le lor cele pentru Iisus, din legea lui Moisì și din proroci, de dimineața până seara.
24Și unii credeau cele ce se ziceau, iar alții nu credeau.
25Și neunindu-se ei unul cu altul, s’au dus, zicând Pavel un cuvânt: bine au grăit Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinții noștri,
26Zicând: mergi la norodul acesta, și zì: cu auzul veți auzì, și nu veți înțelege, și privind veți privì, și nu veți vedeà;
27Că s’a îngroșat inima norodului acestuia, și cu urechile greu au auzit, și ochii lor și-au închis; ca nu cumvà să vază cu ochii, și cu urechile să auză și cu inima să înțeleagă, și să se întoarcă, și să’i vindec pre ei.
28Drept aceea, cunoscut să vă fie vouă, că neamurilor s’a trimis mântuirea lui Dumnezeu, și ei vor auzì.
29Și acestea zicând el, au ieșit Iudeii, multă prigonire având între dânșii.
30Și a petrecut Pavel doi ani deplin cu a sa cheltuială, și primeà pre toți cari veneau către el.
31Propoveduind împărățiea lui Dumnezeu, și învățând cele ce sunt pentru Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala, fără opreală.