1Și aceasta acum, iubiților, a doua epistolie scriu vouă, întru care deștept cu aducerea aminte mintea voastră cea curată;
2Ca să vă aduceți aminte de graiurile cele mai ’nainte grăite de sfinții proroci, și de porunca noastră, cari suntem apostoli ai Domnului și Mântuitorului;
3Aceasta mai ’nainte știind, că vor venì în zilele cele de apoi batjocoritori cari vor umblà după poftele lor,
4Și vor zice: unde este făgăduința venirei lui? Că de când părinții au adormit, toate așà rămân precum au fost din începutul zidirei.
5Că ei nu voiesc a ștì aceasta, că prin cuvântul lui Dumnezeu cerurile au fost de demult, și pământul din apă și prin apă s’a așezat.
6Prin care lumea cea de atunci cu apă înnecându-se a pierit;
7Iar cerurile aceste de acum și pământul cu acelaș cuvânt sunt puși supt păstrare, păzindu-se focului la ziua judecăței și a pierderei oamenilor celor necredincioși.
8Iar aceasta una să nu se tăinuiască de voi, iubiților, că o zi înaintea Domnului, este ca o mie de ani, și o mie de ani ca o zi.
9Nu va zăbovì Domnul făgăduința, precum oarecari zăbavă o socotesc, ci îndelung rabdă pentru noi, nevrând ca să piară cinevà, ci toți să vie la pocăință.
10Iar va venì ziua Domnului ca un fur noaptea, întru care cerurile cu sunet vor trece, stihiile arzând se vor stricà și pământul și cele de pre dânsul lucruri vor arde.
11Deci dacă au acestea toate a se stricà, în ce fel trebuește să fiți voi întru sfintele petreceri cele dimpreună și întru faptele bunei credinței,
12Așteptând și dorind a fi mai degrab venirea zilei lui Dumnezeu, pentru care cerurile arzând se vor stricà și stihiile aprinzându-se se vor topì?
13Că ceruri nouă și pământ nou după făgăduința lui așteptăm, întru care dreptatea locuește.
14Pentru aceea, iubiților, acestea așteptând, nevoiți-vă să vă aflați lui nespurcați și neîntinați în pace.
15Și pre îndelunga răbdare a Domnului nostru mântuire să o socotiți, precum și iubitul nostru frate Pavel după înțelepciunea cea dată lui a scris vouă;
16Precum și întru toate epistoliile sale, grăind de acestea, întru care sunt unele cu anevoie a se înțelege, pe care cei neînvățați și neîntăriți le răsvrătesc ca și pre celelalte scripturi, spre a lor pierzare.
17Deci voi, iubiților, acestea mai înainte știind, păziți-vă, ca nu cu înșelăciunea celor fărădelege fiind strămutați, să cădeți dela întărirea voastră.
18Ci să creșteți întru harul și cunoștința Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos. Acestuia slava și acum și în ziua veacului, Amin.