1Deci aceste făgăduințe având, iubiților, să ne curățim pre noi de toată spurcăciunea trupului și a duhului, făcând sfințenie întru frica lui Dumnezeu.
2Cuprindeți-ne pre noi; pre nimeni n’am nedreptățit, nimănui stricăciune n’am făcut, dela nimeni n’am luat mai mult.
3Nu spre osândire zic aceasta; că am zis mai înainte, că în inimile noastre sunteți, ca împreună să murim și împreună să viem.
4Multă îmi este îndrăzneala către voi, multă îmi este lauda pentru voi; umplutu-m’am de mângâiere, de prisosit am bucurie întru tot necazul nostru.
5Că venind noi în Machedonia, nici o odihnă n’a avut trupul nostru, ci întru toate am fost necăjiți; din afară războaie, dinlăuntru temeri.
6Ci Dumnezeu cel ce mângâie pre cei smeriți, ne-au mângâiat pre noi cu venirea lui Tit;
7Și nu numai cu venirea lui, ci și cu mângâierea cu care s’a mângâiat de voi, spuindu-ne nouă dorirea voastră, plângerea voastră, râvna voastră pentru mine; cât eu mai mult m’am bucurat.
8Pentru aceea de v’am și întristat pre voi prin epistolie, nu mă căiesc, măcar de mă și căiam; că văd că epistolia aceea măcar de v’a și întristat, până la o vreme.
9Acum mă bucur, nu căci v’ați fost întristat; ci că v’ați întristat spre pocăință; că v’ați fost întristat după Dumnezeu, ca întru nimic să nu vă păgubiți de către noi.
10Că întristarea care este după Dumnezeu, pocăință spre mântuire fără de căință lucrează; iar întristarea lumei moarte lucrează.
11Că iată aceasta singură, căci după Dumnezeu v’ați întristat voi, câtă sârguință au lucrat întru voi, dar încă răspuns și mânie și frică și dorință și râvnă și izbândă! Întru toate v’ați arătat pre voi curați a fi întru acest lucru.
12Deci de am și scris vouă, nu pentru cel ce a nedreptățit, nici pentru cel ce s’a nedreptățit; ci ca să se arate către voi sârguința noastră cea pentru voi înaintea lui Dumnezeu.
13Pentru aceasta ne-am mângâiat de mângâierea voastră; iar mult mai vârtos ne-am bucurat de bucuria lui Tit, că s’a odihnit duhul lui de către voi toți.
14Că ori de ce m’am lăudat înaintea lui pentru voi, nu m’am rușinat; ci precum toate întru adevăr le-am grăit vouă, așà și lauda noastră ce a fost către Tit, adevărată s’a făcut.
15Și inima lui mai mult este spre voi, aducându’și aminte de ascultarea voastră a tuturor, în ce chip cu frică și cu cutremur l-ați primit pre el. Mă bucur că de toate am nădejde spre voi.