1Și au venit Zifeii la Saul în deal, zicând: iată David este ascuns la noi în dealul Ehelat de către fața Iesemului.
2Și sculându-se Saul s’a dus în pustiea Zifului, și împreună cu el trei mii de bărbați aleși din Israil, ca să caute pre David în pustiea Zifului.
3Și a tăbărît Saul în dealul Ehelat în fața Iesemului lângă cale; iar David a șezut în pustie, și a văzut David, că a venit Saul după el în pustie.
4Și a trimis David iscoade, și a aflat, că adevărat a venit Saul gata din Keila.
5Și sculându-se David pre ascuns, s’a dus la locul unde dormea Saul, și erà acolo Avenir feciorul lui Nir căpetenia oștirei lui, și Saul dormeà în cort, și poporul erà tăbărît împrejurul lui.
6Și vorbind David a zis către Ahimeleh Heteul și către Avesa feciorul Saruiei fratele lui Ioav, grăind: cine va intrà cu mine la Saul în tabără? Și a zis Avesa: eu voiu intrà cu tine.
7Și a intrat David și Avesa în tabără noaptea, și Saul dormeà în cort, și sulița erà împlântată în pământ la capul lui; și Avenir și oamenii lui dormeau împrejurul lui.
8Și a zis Avesa către David: dat-au Domnul astăzi pre vrăjmașul tău în mâna ta, și acum să-l pătrunz cu sulița până în pământ dintr’odată, fără să mai adaog.
9Și a zis David către Avesa: să nu-l omori pre el, că cine va pune mâna sa pre unsul Domnului, și va fi nevinovat?
10Și a zis David: viu este Domnul, de nu-l va bate Domnul, ziua lui va venì ca să moară sau se va duce la răsboiu, și va pierì.
11Nicidecum să nu fie mie dela Domnul, ca să puiu eu mâna mea preste unsul Domnului; iar acum ia sulița dela capul lui și vasul cel de apă, și să mergem noi singuri.
12Și a luat David sulița și vasul cel de apă dela capul lui, și s’au dus singuri, și nimenea nu i-a văzut, nici i-a cunoscut, nici nimenea nu s’a deșteptat; toți au dormit, că somn greu dela Domnul a căzut preste ei.
13Și a trecut David dincolo, și a stătut pre vârful muntelui departe, și mult loc erà între ei.
14Și a strigat David pre popor, și lui Avenir a grăit zicând: au nu vei răspunde Avenire? Și răspunzând Avenir, a zis: cine ești tu care mă strigi pre mine?
15Și a zis David către Avenir: au nu ești bărbat tu? Și cine este ca tine întru Israil? Și pentruce nu păzești pre domnul tău pre împăratul? Că a intrat unul din popor, ca să omoare pre domnul tău pre împăratul.
16Și nu este bun lucrul acesta care l-ai făcut, viu este Domnul, că buni de ucis sunteți voi, cei ce păziți pre împăratul, domnul vostru, unsul Domnului; și acum vezi sulița împăratului și vasul cel de apă, unde sunt ele dela capul lui?
17Și a cunoscut Saul glasul lui David, și a zis: glasul tău este acesta fiule Davide? Și a zis David: robul tău doamne împărate.
18Și a zis: pentruce gonește domnul meu pre robul său? Ce am greșit? Și ce nedreptate s’a aflat întru mine?
19Și acum să asculte domnul meu împăratul cuvântul robului său: de te trimite Dumnezeu asupra mea, fie primită jertfa ta; iar dacă fiii oamenilor, blestemați fie aceștia înaintea Domnului, că m’au izgonit astăzi, ca să nu rămân în moștenirea Domnului, zicând: mergi, slujește la dumnezei streini.
20Și acum să nu se verse sângele meu pre pământ înaintea feții Domnului, că a ieșit împăratul lui Israil să caute vieața mea, cum ar gonì un corb de noapte în munți.
21Și a zis Saul: păcătuit-am, întoarce-te fiule David! Că mai mult nu-ți voiu face rău, pentrucă scump este sufletul meu în ochii tăi, și în ziua de astăzi, iată, eu am lucrat nebunește și cu totul neînțelepțește.
22Și răspunzând David a zis: iată sulița împăratului, vie unul din slugi să o ia.
23Și Domnul să întoarcă fieștecăruia după dreptățile lui și după credința lui, că te-au dat astăzi Domnul în mâinile mele, și n’am vrut să puiu mâna mea pre unsul Domnului.
24Și precum s’a mărit sufletul tău astăzi în ochii mei, așà să se mărească sufletul meu înaintea Domnului, și să mă acopere, și să mă scoață din toată nevoia.
25Și a zis Saul către David: binecuvântat ești fiule! Și făcând tu negreșit orice vei face și vei izbutì, și s’a dus David în calea sa, iar Saul s’a întors la casa sa.