1Și s’a întărit împărățiea în mâna lui Solomon, și s’a făcut Solomon ginere lui Faraon împăratul Eghipetului, și a luat Solomon fata lui Faraon, și o a băgat în cetatea lui David până ce a sfârșit el a zidì casa sa, și casa Domnului cea dintâiu, și zidul Ierusalimului de jur împrejur.
2Iar poporul tămâià pre înălțimi, pentru că nu se zidise casă numelui Domnului până acum.
3Și a iubit pre Domnul Solomon umblând întru poruncile lui David tatăl său, numai că făceà jertfă, și tămâià pre înălțimi.
4Și s’a sculat împăratul, și a mers în Gavaon să facă jertfă acolo, pentru că erà cel mai înalt și desfătat, o mie de arderi de tot a adus Solomon pre jertfelnic în Gavaon.
5Și s’au arătat Domnul lui Solomon noaptea, și au zis Domnul către Solomon: fă vre-o cerere pentru tine.
6Și a zis Solomon: tu ai făcut cu robul tău David tatăl meu milă mare de a petrecut înaintea ta întru adevăr și întru dreptate, și cu inimă dreaptă spre tine, și i-ai păzit lui această milă mare, să pui pre fiul lui pre scaunul său, precum este astăzi.
7Și acum Doamne Dumnezeul meu! Tu ai dat pre robul tău în locul lui David tatălui meu, și eu sunt prunc mic, și nu știu ieșirea mea și intrarea mea.
8Și robul tău este în mijlocul poporului tău, care l-ai ales popor mult, care nu se poate numărà și spune de mulțime.
9Și să dai robului tău inimă a auzì, și a judecà poporul tău întru dreptate, ca să cunoască între bine și între rău, că cine va puteà să judece pre acest popor greu al tău?
10Și a plăcut cuvântul înaintea Domnului, că a făcut Solomon cererea aceasta.
11Și au zis Domnul către el: pentru că ai cerut dela mine aceasta, și n’ai cerut zile multe, și n’ai cerut avuție, nici ai cerut sufletul vrăjmașilor tăi, ci ai cerut înțelepciune, ca să știi face judecată,
12Iată am făcut după cuvântul tău, și iată am dat ție inimă înțeleaptă și pricepută, mai înainte de tine n’a fost om ca tine, și după tine nu se va aflà asemenea ție.
13Și cele ce n’ai cerut am dat ție, și avuție și mărire atâta, cât n’a fost om asemenea ție întru împărați în toate zilele tale.
14Și de vei umblà în calea mea, să păzești poruncile mele și învățăturile mele, precum a umblat David tatăl tău, voiu înmulțì și zilele tale.
15Și s’a deșteptat Solomon, și a cunoscut că este vis, și s’a sculat, și a mers în Ierusalim, și a stătut înaintea feții jertfelnicului împrejurul feții sicriului legii Domnului în Sion, și a adus arderi de tot și cele de pace, și a făcut ospăț mare luiș și tuturor slugilor sale.
16Atunci au venit două femei curve la împăratul, și au stătut înaintea lui.
17Și a zis o femeie: vai mie doamne al meu! Eu și femeia aceasta am locuit într’o casă, și am născut în aceeași casă.
18Și a fost a treia zi, după ce am născut eu, a născut și femeia aceasta, și eram numai noi amândouă; iar altul afară de noi amândouă n’a fost în casă.
19Și a murit pruncul femeii aceștia noaptea, că a adormit preste el.
20Și s’a sculat la miezul nopții, și a luat pruncul meu din brațele mele, și roaba ta dormeà, și l-a culcat la sânul său, și pruncul său cel mort l-a culcat la sânul meu.
21Și m’am sculat dimineața să-mi aplec pruncul meu, și el erà mort; și iată m’am uitat bine la el dimineața, și n’a fost fiul meu pre care eu l-am născut.
22Și a zis femeia cealaltă: nu, ci fiul meu este cel viu, iar fiul tău, cel mort, și grăiau înaintea împăratului.
23Și a zis împăratul către ele: tu zici: că fiul cel viu este al meu, și cel mort este fiul tău, iar tu zici: nu; ci cel viu este fiul meu, și cel mort fiul tău.
24Și a zis împăratul: luați o sabie, și o aduceți la mine, și aduseră sabiea înaintea împăratului.
25Și a zis împăratul: tăiați în două pre pruncul cel viu care suge, și dați jumătate din el femeii aceștia, iar cealaltă jumătate o dați femeii ceilalle.
26Și a răspuns femeia a căreia erà fiul cel viu, și a zis către împăratul; că-i sărise inima pentru fiul său, și a zis: vai mie doamne! Dați ei pruncul, numai să nu-l omorîți, iar cealaltă a zis: nici al meu, nici al ei să nu fie, împărțiți-l.
27Și a răspuns împăratul și a zis: dați pruncul cel viu femeii cei ce a zis dați-l ei, numai să nu-l omorîți, că aceasta este muma lui.
28Și a auzit tot Israilul judecata aceasta, care a judecat împăratul, și s’a temut de fața împăratului, că a văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu este întru el ca să facă îndreptare.