1Și a zis Prorocul Ilie Tesviteanul cel din Tezvanul Galaadului către Ahaav: viu este Domnul Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, căruia îi stau înainte, de va fi întru anii aceștia rouă și ploaie, fără numai prin cuvântul gurii mele.
2Și a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:
3Mergi de aici spre răsărituri, și te ascunde la pârîul lui Horat, care este împreajma Iordanului.
4Și vei beà din pârîu apă, și corbilor am poruncit să te hrănească acolo.
5Și a mers, și a făcut Ilie după cuvântul Domnului, și a șezut la pârîul lui Horat, împreajma Iordanului.
6Și corbii aduceau lui pâine dimineața, și carne seara, și din pârîu bea apă.
7Și a fost după câtevà zile a secat pârîul, pentru că nu erà ploaie pre pământ.
8Și a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:
9Scoală-te și mergi în Sareta Sidonului, și vei lăcuì acolo, că iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească.
10Și s’a sculat și a mers în Sareta, și a venit la poarta cetății, și iată acolo o femeie văduvă adunà lemne, și a strigat Ilie în urma ei, și a zis ei: adu-mi puțină apă într’un vas să beau.
11Și a mers să ia, și a strigat în urma ei Ilie, și a zis: adu-mi și o bucată de pâine în mâna ta, și voiu mâncà, și a zis femeia:
12Viu este Domnul Dumnezeul tău, de este la mine azimă de pâine, fără numai o mână de făină într’o vadră, și puțin untdelemn într’un urcior, și iată eu adun vr’o două lemnișoare, și voiu merge și voiu face aceasta mie și fiilor mei, și vor mâncà, și vom murì.
13Și a zis către dânsa Ilie: cutează, intră și fă după cuvântul tău, ci să-mi faci întâiu mie de acolo o azimă mică, și să-mi aduci; iar ție și feciorilor tăi vei face mai pre urmă.
14Că acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: vadra de făină nu va scădeà, și urciorul de untdelemn nu se va împuținà până la zilele întru care va da Domnul ploaie pre pământ.
15Și a mers femeia și a făcut după cuvântul lui Ilie, și i-a dat lui și au mâncat el și ea și feciorii ei,
16Și vadra de făină n’a scăzut, și urciorul cu untdelemn nu s’a împuținat, după cuvântul Domnului cel ce au grăit prin gura lui Ilie.
17Și a fost după aceasta s’a bolnăvit feciorul femeii stăpânei casei, și a fost boala lui tare foarte până ce n’a rămas într’însul duh.
18Și a zis către Ilie: ce este mie și ție omul lui Dumnezeu? Ai intrat la mine să pomenești păcatele mele și să omori pre fiul meu?
19Și a zis Ilie către femeie: dă-mi pre fiul tău, și l-a luat pre dânsul din brațele ei, și l-a suit în foișor unde lăcuià el, și l-a pus pre el pre patul său.
20Și a strigat Ilie către Domnul, și a zis: vai mie Doamne! Mărturiea văduvei la care eu lăcuesc, tu o ai scârbit de ai omorît pre fiul ei!
21Și a suflat preste prunc de trei ori, și a strigat către Domnul, și a zis: Doamne Dumnezeul meu! Să se întoarcă sufletul pruncului acestuia într’însul.
22Și s’a făcut așà, și s’a întors sufletul pruncului într’însul, și a înviat pruncul.
23Și l-a pogorît pre dânsul din foișor în casă, și l-a dat pre el maicei lui, și a zis Ilie către dânsa: vezi, că viu este fiul tău.
24Și a zis femeia către Ilie: iată am cunoscut că omul lui Dumnezeu ești tu, și cuvântul Domnului în gura ta adevărat.