1Iar pentru cele ce se jertfesc idolilor, știm că toți avem cunoștință. Însă cunoștința face semeț, iar dragostea zidește.
2Iar de i se pare cuivà că știe cevà, încă nimic n’a cunoscut precum se cade a cunoaște.
3Iar de iubește cinevà pre Dumnezeu, acela cunoscut este de dânsul.
4Iar pentru mâncarea jertfelor idolești, știm că idolul nimic nu este în lume, și cum că nu este alt Dumnezeu fără numai unul.
5Pentrucă deși sunt cari să zic dumnezei, ori în cer ori pre pământ, (precum sunt dumnezei mulți, și domni mulți),
6Ci nouă un Dumnezeu este, Tatăl, dintru care sunt toate, și noi întru dânsul; și unul Domn Iisus Hristos, prin care sunt toate și noi printr’însul.
7Ci nu este întru toți cunoștința; iar oarecarii cu știința idolului de până acum ca o jertfă idolească mănâncă, și știința lor fiind slabă se spurcă.
8Iar mâncarea nu ne va pune pre noi înaintea lui Dumnezeu; că nici de vom mâncà, nu ne prisosește; nici de nu vom mâncà ne lipsește.
9Ci vedeți ca nu cumvà slobozenia voastră aceasta să fie sminteală celor neputincioși.
10Că de te va vedeà cinevà pre tine cel ce ai cunoștință șezând în capiștea idolilor, au nu știința lui slabă fiind, se va întărì ca sa mănânce jertfele idolești.
11Și va pierì fratele tău cel neputincios pentru cunoștința ta, pentru care Hristos au murit.
12Și așà, greșind împrotiva fraților și bătând știința lor cea neputincioasă, împrotiva lui Hristos greșiți.
13Pentru aceea, dacă face mâncarea sminteală fratelui meu, nu voiu mâncà carne în veac, ca să nu fac sminteală fratelui meu.